Esti oglina celor din jurul tau...

foarte adevarat spun aste cuvinte.
Cu cateva precizari, actualizate la inchisorile bipede de prin oras.
Exista norme, exista conduite, exista prejudecati (si nu ca mi-ar fi teama de ele, dar exista la naiba in toti.. ma tot lovesc de ele, incerc sa le dobor asa cum stiu, nu pe ale mele ci pe ale lor, care stau si analizeaza mult prea mult si incearca sa te faca mica mica, sa te cuprinda intr-unul din bonurile lor), exista ritualuri ale civilizatiei, de care de multe ori nu imi pasa... si m-as intoarce cu drag intr-o coliba cu fan, imbracata in rochie de printesa razboinica si bratara dura aurie, sa am cu ce sa ma apar, just in case :)) e mai mare decat mine -ceea ce e foarte probabil-
Imi prinzi gandurile si incerci sa le dai forma, sa imi dai forma, invadezi .. fara sa ai o baza care sa iti explice ceea ce citesti, auzi, vezi...
Probabil sunt spuse si nespuse despre tainele omului, dar nu sunt despre mine :)) nihahahah...
povestea asta o pot spune doar eu, lasandu-ma sa vibrez, dandu-mi timp sa imi ies usor din al meu ou trupul.
Cu mintea pot zbura, la fel pot sa si vad, sa si fauresc, ce sa fauresc? sunt multe pe care le-as fauri, cand singura, cand cu oamenii din jurul meu.
Am pierdut mult pentru ca am fost asa cum va e teama sa fiti.
Acum nu mai am glas, mi l-am taiat singura, pentru ca sunt oameni care imi plac, oameni care nu imi plac, oameni care pozeaza in tot felul de analisti, te descoasa de la parul din nas pana la unghiile de la picioare, desi spun ca nu o fac. Si va stiu pe toti in mare cum sunteti, si continui sa ma chinui sa comunic cu voi...
Ah dar ce vorbesc eu...
Mi se intampla des, sa cunosc oameni... sa fiu asa cum poti fi de deschis la o prima vedere, la cateva clipe, dupa care.. sa sa ma surprinda in mod neplacut prin refuzul de a mai comunica cu mine. ..
cum pot afla cine sunt daca nu ma lasa nimeni sa fiu?.. imi pun tot felul de intrebari, cand defapt ar trebui sa ma linistesc si sa las lucrurile sa curga. De ce oare? Daca as lua logica la curatat de praf, as spune ca fiecare individ e oglindirea fiecarui individ, si ce e omul din fata ta esti si tu, deci te cam pierzi in cei din jurul tau... capeti forma lor, fara sa vrei, daca nu ai control, uiti cine mai esti. Tocmai de aceea, nene, mi-am taiat piuitul, multe vorbe scoase pe gura fara rost.
Pot spune multe doar privindu-te, doar sa fii atent cand te privesc. ..
Empatizam, suntem un TOT, iar daca TOTI sunt intr-un fel, capeti forma lor, daca nu esti atent.

Cam care ar fi puterea in a nu te pierde? Mutenie cand e cazul, rabdare sa il descoperi pe om, alege cand si cum sa descoperi franturi din tine in functie de omul din fata ta, care isi face fel si fel de analize pe tine, subiectul lui...

Cine sunt eu?
Pai, sa ma explic, sunt o tanti batrana, prinsa intr-un corp, aparent de copil.. .
Uneori astept sa vrei sa ma descoperi, tac atunci cand n-am nimic de zis sau ce gandesc nu are o forma pe care sa o inteleg EU, nu analizez prea profund ce mi-e dat sa aud sau sa vad... prefer sa fie un proces lin de cunoastere si nu brusc.


Mi-am spus intr-o zi, ca nu o sa mai vorbesc, si mi-e din ce in ce mai greu sa vorbesc :))...
Am glumit, vreau sa vorbesc, dar uneori ma plictisesc teribil incat, prefer sa tac; imi place doar prezenta unui om incat mi-e teama sa nu o narui cu vreun cuvant neghiob scos pe gura nefiltrat.

.. eh, ca la sfarsit, am inceput de ceva vreme sa oglindesc ce sunt si lumea sa ia forma mea...