da..

si stii ceva?Nu-mi pare rau ca sunt asa de patimasa, chiar deloc. Nu-mi pare rau ca eram asa de nerabdatoare sa vibrez si sa fiu fericita alaturi de un om. Disperarea de care vorbesti vine cand nu mai ai alta optiune, eu aveam. asa ca suck it off :)) (ce aiurea suna). Am si acum alternative, dar is trista, ca toti care ma fac sa vibrez .. puternic, toti care imi seamana intr-un fel foarte puternic ... cum incerc sa ma apropiii, dispar... sau fug, sau se retrag.
Nu inteleg fenomenul asta, chiar deloc. O fi pentru ca voi sunteti bolnavi, nu eu! suckers!?.. pentru ca va feriti de oameni normali, sensibili, cu suflet..
Vine sfarsitul, nu-mi pasa daca o sa fiu singura, la cat de deprimata sunt acum cred ca o sa fie usoara tranzitia, mi-e ciuda doar ca se risipeste un munte de aur in mine doar pentru ca va e teama, lasilor!?!
LASILOR!? fricosilor!?
PS: nu v-a cerut nimeni sa fiti responsabili .. doar sa acceptati un suflet singur.