imi lipseste un element. S-a dus iar linistea, sunt iar in crama, beata si trista dar macar sunt intr-un cu totul alt peisaj.. la fel de singura, ieri am intalnit un OM, care tot asa ... se tine mut agatat de viata fara vlaga. Macar nu e singur :)...
Ai zice ca, ia-ti un caine, o pisica. Ai atatea animane bipede incat, nu stiu care e diferenta. Si nu mi-e dor de afectiune, ca asta ti-o da orbeste un caine, o pisica, poate chiar si o maimuta contemporana.
Diferenta o face un OM, sau mai multi.
Fusei la Kumm aseara, draguti oameni, talentati. Stateam si ma uitam la ei, subit am ajuns iar la concluzia ca astia sunt oamenii mei, fac ce fac si tot de ei imi e dor, si tot pe langa ei imi gasesc fericirea.
Mai bine tac, ma simt de multe ori ca eticheta pe care mi-o trantiti in fara din egoism pur. Dar, stai, eu nu sunt egoista? Oare daca te feresti de animale sa nu te mance se numeste ca esti egoist?
Ce mica ma vad deodata.. si ma simt haios, parca nu mai sunt eu cea careia ii ating fruntea, e corp strain, a devenit strain corpul asta cu unghii si alunite.
Ma indepartez de materie, nu mai are sens.
Un caine s-a luat de noi ieri si vroia sa se joace, CERSEA bucurie, si noi aveam treaba, nu puteam sa ne oprim decat asa putin...
Ce s-ar fi intamplat daca ramaneam acolo pana se plictisea cainele de noi si noi de el?
M-a busit la un moment dat rasul tare, dupa care m-a busit plansul, uite ce caine zglobiu si cum ne chinuim sa ne ferim de el, sa ii dam cu taraita iubire, iubire de care ducem si noi dorul asa de tare... sau poate doar eu.
...
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu