... păd de ce oameni buni?

Da toată lumea plânge în tăcere, nimeni nu schiţează adevărul, de TEAMĂ, iaca fac eu primul pas: nene eu nu plâng acum, dar recunosc, sunt bocitoare de multe ori, nu râd mereu acolo de una singură, mă agăţ cu zâmbetul leşinat de atâta singurătate de orice om mai călduros şi sincer, pun lupa pe acea fărâmă de lumină şi o cresc pe a mea. Ia, nu ar fi frumos să facem toţi aşa? Cu siguranţă aş citi mai multe poezii hazlii.