Îmi trec prin teritoriu multi

furaciosi, sclipiciosi... Am obosit sa fiu teritoriul unor lupte aprige si regatul meu sa fie invadat de vise frante, slute multe... Dar mai vin din cand in cand din vina voastra si zane si ingeri, care imi soptesc mereu cu bucurie sa ma inteleg. Ei nu stiu ca sunt doar martora unor atrocitati, dar imi soptesc raze de soare pentru voi, imi soptesc raspunsurile de care aveti nevoie sa va eliberati, cu lectia invatata din al meu templu. Rog zeii luminiii sa va ajute prin mine sa va gasiti pacea. Iertare pentru toate gandurile rautacioase si plangacioase ce au venit dinspre mine. Corabia nebunilor a devenit templul albastru, unde nebunii isi regasesc adevarata esenta. Ma inspira, desconspira ce-are sa urmeze, o poveste fara sfarsit, unde toti s-au implinit.