Pace

Eu port adesea-n minte-o inchisoare
In care striga facatori de rele,
Din negura adancurilor mele
Ei vin flamanzi de aer si de soare...

De cate ori imi bat dupa zabrele
Si-ar vrea sa franga vechile zavoare....
I-aud cum cer in departari sa zboare
Cu glas dogit, cu urlete rebele...

Dar totdeauna, pocaita minte,
Temutul paznic, fara de iertare,
Nemilostiv le iese inainte.
Inchide porti, cu mana-i priceputa,
Si-n urma ei in suflet reapare
Aceeasi pace vesteda si muta.