Mi-a spus cineva la un moment dat, Stefan mai exact.
Stau si ma gandesc asa ca un pitic facut ghemotoc in nuca-i plutitoare pe rauri inspaimantatoare ca nu e firesc ce a spus.
Sunt intr-un loc mai mare, la fel ca cel de unde am plecat. Oamenii sunt la fel, cei putini, e nevoie de rabdare sa fii primit, imbratisat, inteles. Omu se gandeste la el si atat.
Asa si eu? Pai sa vedem, Am sunat-o pe A, n-a avut chef sa faca ce aveam eu chef, asa ca, am pus pas; R iesea cu colegii de munca, dintre toti a fost cel mai relaxat, probabil daca as veni acolo m-as simti bine, pentru ca si el se simte bine si nu e rautacios. G, e ocupat, mereu ocupat pentru mine, ma simt penibil de-acum, o sa pun stop. Stau, Sar, Topai, Rad, Plang, sunt clovnul perfect? Nu cred, doar ca unii tare isi doresc asa, sa domine.. desi spun contrariul.
Hm, acum ca sunt aici, ma gandesc la ce am lasat in urma, ce incepusem sa construiesc, oamenii care incepusera sa ma accepte, asa ca pe un caine vagabond, s-au obisnuit cu mutra mea blegita si, deh, il mai mangai asa din cand in cand..
F, T, A ...
Eh, azi am facut un tablou, asa m-am bucurat ca mi-a iesit, lui F i-a placut, dar .. de ce vreau sa impartasesc asta cu o singura persoana? de ce conteaza atat de mult privirea ei?.. Nu ma respinge, dar nici nu ma lasa .. Daca m-ar lasa, pff.. ce sfera de lumina s-ar crea.. din fericirea a doua elemente... sau poate e inchipuirea mea si doar eu, nu, nu sunt doar eu.. ce bulb de lumina ar fi.. :)
minunat..
daca si cu parca se plimbau intr-o barca.
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu