Pe ce limbă să mai vorbesc să mă înțeleg cu voi, ai mei frați de sânge...

... E un flagel pe care l-am împrumutat și de care vreau să scap, dar își tot face drum înapoi cu ghearele.
Sunt blândă, le spun calm ce înțeleg prin libertatea de a alege să fac ceva sau nu.
Mă tot țin de, am vrut să scriu respect, dar e greșit, e doar un amărât de cod al unor maniere lumești încă.
nici nu mai știu ce-am vrut să scriu, că am avut o pornire din furie, a murit pe drum, în multiplele înțelesuri ce încet își pierd pentru mine sensul, de unde rămâne esența.
O întrebare esențială: Care e granița dintre iubirea altruistă și binele personal, protecția de răul ce se oglindește în fața ta, părând iubire? Adică, spus altfel, cum îți dai seama dacă ești egoist? când ești egoist...
Vai cum își pierd sensul cuvintele pe rând, imediat cum le scriu...
Forma e spiritul, când simți dorință de manipulare devii egoist, cuvânt ce în curând va însemna auto-apărare.