văleu, vin bombele peste oraș la sfârșit de an...

Vai, m-a prins la calculator!? Nu se poate!?
din păcate nu am reușit astăzi, sau pe limba mea, în perioada asta, nu am reușit să fiu în peștera mea.
mă prefac în tăcere...
că sunt împotrivă și că am resentimente față de tot ce e în jur.
aici în așa zisul colț al meu pot să explic și pentru cine apucă să citească cum că sunt atât de indrăgostită de părinții ăștia care m-au crescut încât ii resping, pentru că dacă îî las să se apropie sunt vulnerabilă, vor fi cârlige în marele meu drum către cunoaștere.
Am spus că m-am trezit, mi-am arătat că e real, m-am zbuciumat să mă aflu, e momentul să mă afund în liniște și să frământ pașii până la creația ce mă așteaptă.
Creație, creația e în suflet, în minte, aceea mă poate descoperi in fața mea. A început și ca să crească, vreau să las ceva scrijelit în pânze si culori.
Am început cu cărbunele.
Dracu, ce-i dracu, cine-i dracu? Dracu sunt tot eu, depinde de mine cum mă văd, eu și doar eu sunt în imaginile din gândurile mele.
Iar eu sunt tot ce e frumos, luminos, sunt povestea mea, absolut a mea. Sunt creația propriilor mele gânduri, vesele, spumoase, vii, calzi, colorate.
Știi despre ce vorbesc, și tu ești la fel ca și mine, suntem până la urmă particule, atrase de esența pe care o formulă divină a lasat-o în voie să joace Universul.
E de la sine, iar totul se petrece frumos, fiecare se trezește, simt ce sunt, sunt ce simt... simt de toate, gândesc ce simt, simt gândul.
Gândul sunt eu.